Inca mai astepti sa ma arunc in bratele tale de fiecare data cand ma vezi.
Suntem politicosi.Ma intrebi de scoala,eu te intreb de ea…
Vorbim de vreme,imi spui ca mama ta intreaba de mine.
Absurditati…Niciodata subiectele astea nu ne-au interesat.
Retraiesc momentele in care ne intalneam si vorbeam cu orele si ramaneam fara glas,fara lacrimi …
Aveam incredere unul in altul.Eram constiinta ta,erai nebunia mea.
Am castigat multe lupte impreuna ,ne-am invins demonii de mii de ori.
Am nevoie sa iti spun ca sunt intemnitata de frustrari,cuvinte,de esec.
Vreau sa imi zambesti intelept asa cum doar tu stii,sa imi dai suvitele de par rebele dupa ureche cum o faceai nu de mult.
Am invatat sa traiesc fara tine.
Vreau sa ma certi ca ma implic prea mult in nimicuri,ca dau celorlati totul si ca raman atat de vulnerabila.Ca ti-e frica ca ma vor darama,ca vrei sa fii acolo sa ma ridici si sa imi ingrijesti inima.
Vreau acasa…
Vreau sa uitam sa ne citim pe chipuri cand vorbim despre vreme.
In mii si mii de bucati pe care le cauti pe sub canapea…
Canapeaua in care ai ascuns multe vise ,amintiri si lacrimi..Mult prea multe …
Inauntrul tau se da o lupta crunta intre fata care ai fost-vesela, inocenta, copila.Si fata tacuta ,plina de pelinul ultimelor luni….
E greu…E greu sa respiri in propria ta casa . E mica,inchisa si ..altfel.
Iti amintesti momentul in care el ti-a spus pentru ultima data o vorba buna si cand a plans cu tine.
Si te doare…Doare ca nu mai e.
Si e greu sa respiri…din ce in ce mai greu.Mai ales cand ai atatea responsabilitati si regrete…
Si cand vezi ca toti ceilalti s-au obisnuit fara el.
Dar nu si tu.
Tu il simti aproape cateodata si te inchizi in tine doar pentru ai auzi inca o data vocea…Si pentru a mai avea o singura data ocazia de a fi privita…asa!
Esti goala,frageda si neajutorata…
In jur doar lupi flamanzi.
Esti mult prea matura pentru varsta ta si mult prea scarbita de preocuparile zilnice…
Esti franta…de toti cei care au pasit in viata ta…
Toti au rupt ceva ,dar nimeni niciodata nu si-a dat interesul in a te ridica de pe pamantul rece si dur si de a te ajuta in cautarea faramitelor din tine cazute pe drum.
Atat de strans incat imi aud inima bubuindu-mi in urechi.
Emotii…Mereu am emotii in preajma ta.
Suntem pe strada si ploua.
Ploua,iubitule!
Noi nu avem umbrela..
Lumea se grabeste pe strada si uita!Uita ca demult au iubit si ei ..Uita ca nu atat de demult si ei stateau in ploaie si se iubeau…Au uitat gustul buzele scaldate de ploaie.
Au uitat cat de fericiti erau.
Acum totul e rational pentru ei.
Acum nu mai cred in dragostea asta…dragostea noastra! Nu mai cred in noi,2 suflete contopite de dragoste ,2 suflete insetate,care se satura doar cu ploaia.
E mult mai greu acum pentru ei sa ne priveasca.
Devenim atat de stralucitori pentru ei ca nu ne pot privi.
Si inima imi bubuie,imi bubuie in urechi…Atat de tare ca ma speri cateodata.
Dar sa nu-mi dai drumul!
Sa nu-mi dai drumul niciodata!
Chiar daca nimeni nu vrea sa creada in noi.
Nimeni….
Bine ca mai ploua din cand in cand si stropii le amintesc de noi,o oglindire a trecutului.
Update:aceasta ciorna e de mult prea mult timp printre ciorne.Si in loc sa o sterg am ales sa v-o impartasesc:D
Ce-ar fi daca cerul ar sta pe umerii mei si eu i-as face pe toti sa-l priveasca mai des?
Probabil lumea m-ar lua drept nebuna si mi-ar cere sa plec, ca ei au lucruri mai importante de facut…
Ce-ar fi daca indragostitii ar sta pe sarma cum zice Chirila??Pentru mine ,acea melodie a facut totul mult mai logic…pentru mine…pentru cei care logic rezulta doar definitiile lui Chirila…un logic mai ilogic.
Ce-ar fi daca as putea pentru o zi sau o saptamana as invata sa iubesc corect,rational?
Ce-ar fi daca nu mi-ar cadea cu tronc cel mai rau caz de distrugator de suflete?De genu’ ala care te face fericita cate un pic si in acelasi timp omoara tot, tot cate un pic.
Ce-ar fi daca as pleca undeva …si as ramane acolo fara sa dau explicatii nimanui?Doar asa sa plec…sa fiu acolo..sa fiu un nimeni pentru toata lumea aceea de nimeni.
Ce-ar fi daca as renunta la tot pentru iubire?Ar durea macar putin?sau ar fi cea mai mare eliberare ?
Ce sa fac daca am ramas inchisa printre realisti,printre cei ce gandesc doar cat trebuie doar in domeniile care trebuie?
Eu sunt un nimeni si aici! Un nimeni sau o nimeni care e mult prea filosofa,mult prea visatoare,mult prea naiva ca sa nu se piarda printre vise fara logici,dumnezei si realitati.
(aceasta melodie este pentru unul dintre cititorii mei,care e al naibii de exact cu gusturile mele muzicale)
Mă doare-n cot de existenţă, Mă doare-n paişpe de decenţă, Mă doare-n brici că n-am un sfanţ, Că mi-e bocancul fără branţ, Mă doare-n temenea de dracul Când şuieră ca pitpalacul, Gătit în măşti de dindărături Cu hoitul călărind pe mături, Mă doare-n flendurita viaţă Că n-am costume de paiaţă Croite-n viclenii hapsâne Leprozerite şi nebune, Mă doare-n danie de lege Şi drept în brăcinar de rege, De naufragiul din ponoase Sau calicitele foloase, Mă doare-n har de socotinţă, De curviştina necredinţă, De gândul schingiuind scăparea Negustorită ca putoarea, Mă doare-n doagă de lumină, De întristarea fără vină Potcovărită printre iepe Coclite-n zoaiele sirepe, Mă doare-n ştreang de năsălie, Mărgăritare pe tichie. Şi-n testament mă doare spusa Crucificată ca Iisusa În veacul hârjonit de îngeri, De clopotari şi de înfrângeri, Şi nici de-aghiazmatar nu-mi pasă Sau de tăişul de la coasă, De cârcoteala din uimire, De ghiftuita fericire Zăngănitoare, dar subţire, Însă mă doare de trăire!…
De ce crezi ca imi pasa ce crezi acum?Imi spui sa nu mai incerc sa fiu femeie…Sa fiu rationala,ca ma cunosti prea bine…
Ai prea multa incredere in tine!Nu uita ca eu sunt mereu altfel,ca eu vreau sa devin o versiune mai buna a mea in fiecare clipa…
Nu imi ocup timpul venerandu-ma….Tu esti indragostit de propria persoana….Ei bine,dragule…Parca nu intelegeai homosexualii…Se pare ca acum faci parte dintre ei…Cel mai macho dintre ei,totusi…
Eu …Eu sunt bine…Am invatat sa profit…sa imi cantaresc alegerile….
Eu sunt ….matura,rationala acum…Poate mai incalc regulile „omului mare” cateodata….Da-ma in judecata pentru asta daca vrei….Sa vedem cine castiga…
Stropi reci de ploaie…ii astept sa se loveasca de fata mea…nu vreau sa ma ascund de ei …Ii vreau!
Sa se piarda pe pielea mea …sa-i simt…sa simt…fiecare stop e un oftat adanc ,e o usurare.Ei sunt micii agenti secreti pe care i-am asteptat sa vina si sa-mi rezolve problemele,sa alunge stresul,febra musculara.Si pe ei…toti fostii intalniti saptamana asta.
Greseli…frumoase!Dar totusi greseli…
Stropii…ei vin si isi fac treaba imediat…totul dispare…
Si eu…eu raman goala,nevinovata,naiva…fara trecut…doar un viitor cu printi , rochii si vise…
In pasiunea noptii tu te pierzi in visele tale ,dar el nu te lasa sa le implinesti…
Si tu te minti ..Tu ai vrea sa-l schimbi ,sa-l faci bun si iubitor…
Tu ai vazut in el ceva..Ceva ce nu stii daca a fost acolo vreodata,atunci cand l-ai privit…El a vazut in tine inca o naiva,o visatoare pe care ca un pradator a pacalit-o ..Ti-a aratat un pic din dulcele care il aveai…Si ti-a dat,nu poti minti ..mai mult decat ti-ai dorit vreodata…Caci da…In jocul lui s-a pierdut si el….
S-a pierdut si el in mirosul buclelor tale,in parfumul tau,in felul cum il priveai…
Te-a iubit…Sau cel putin a incercat..in modul lui egoist…
Ti-a spus toate frustrarile sale si tu i-ai sters lacrimile…Ai crezut ca da,e ceva acolo in el…ceva ce tu trebuie sa salvezi…ceva…
Si apoi mai tare te-ai pierdut…
Te-ai gandit la copilaria sa,la cate merita,ca tu esti alinarea sa,singura care il imbratiseaza,care ii citeste in ochi tot ce-i trece prin minte…
Si el?El a vazut mai mult…a vazut o alifie pentru ranile sale prea adanci…Si a devenit dependent de dulcea ta naivitate…de dragostea pe care i-o purtai…
Da!Sa stii ca e barbat…si iubeste ca un barbat…Si tu te pierzi in gandurile tale de femeie,si cum iubirea aceea naiva s-a imbinat si altceva …Si esti confuza…Ce simti pana la urma?
De ce …acum…cand ai renuntat la el…tanjesti dupa macar o adiere ce v-a aduce parfumul lui?poate si tu esti dependenta…poate si tu esti lacoma…poate iubesti..poate nu…
Poate esti confuza…pentru ca el a fost cel care te-a prins de fiecare data cand ai cazut…ca ale lui erau bratele in care te ascundeai sa plangi…sa tipi ,sa blestemi…
Poate e dor…Dorul de acasa…Cine a spus ca acasa e un loc?cine a spus ca nu e o persoana?
Si cine a spus ca aceea persoana trebuie sa fie in totalitate buna?
Cine a spus ca oamenii nu au o tendinta mai masochista sau mai intunecata?
Cine poate spune daca un om e bun sau rau?
Oricum ar fi,ai ajuns in alta etapa a vietii tale…Da,inca doare,inca e adanca rana pe care ti-a facut-o lipsa sa…
Dar ce e mai dulce e libertatea pe care o simti…Iti simti inima libera!
Asa cum ai vrut-o mereu…
Si e…Poate vei putea lasa pe cineva inauntru…Vei darama frontierele ridicate cat mai inalte…
Sa recunoastem,nu esti cea mai buna iubita,si nici cea mai buna prietena…
Ai avut destule experiente neplacute care te-au daramat…Cel mai important e acum ca esti sus…Si nu ti-ai sters zambetul acela tamp de pe fata nicicand…Si acum ai transformat tot ce era rau in ceva bun…L-ai iertat…Te-ai iertat….Totul e bine!
Acum te duci in patul tau sa visezi vrute si nevrute,ca tu visezi mult si adanc si te imbeti usor cu acestea….
Visele tale nu mai sunt demult incluse in alte mele…Le-as smuls de acolo si din inima mea…Zambetul…zambetele noastre nu mai au loc simultan….
O sa continui fara…fara tine…noi am fost prea mult…prea mult timp,prea mult sentiment si prea mult rau reciproc….
Azi am trecut peste…Pentru prima data ,nu mi-o spun ca sa ma conving…De data asta nu ma mai mint singura…GATA!
azi sunt sincera cu mine,cu tine…cu ei…Cei care au fost acolo pentru mine…De azi nu mai esti o parte din mine.
Nu o sa mai renunt de data asta…chiar daca o sa fiu slaba o sa calc in picioare acele tentatii…Azi sunt o alta,la fel de pierduta,la fel de incapatanata dar mai inteleapta…
Nu stiu de unde a iesit asta..poate dintr-un cotlon ar sufletului meu patimas si lacom…si pierdut…cel putin pentru o vreme…
Ai inceput ca un cantec…Timid,tremurand…apoi am prins curaj…si am ajuns la apogeu…Apoi am murit usor…amandoi…
Spune-mi tu acum…dupa ce am murit..noi doi…spune-mi tu cum sa ma trezesc maine si sa ma imbrac in altceva decat dragostea ta…
Pana la urma…asta era,nu?
Prima dragoste!
Ai ramas la fel de dulce…e de ajuns sa ma gandesc la tine si …iti simt deja parfumul..si cum cantam amandoi la acelasi pian din holul tau…Si cum ne incolaceam mainile si radeam…Radeam…
Dragul meu,
Nu stiu daca a fost dragoste…poate a fost un joc…sau un fel de”incalzire” pentru adevarata dragoste….
Dar cand ne vom da seama,sper sa nu treaca….Da..
Ne-am pierdut pe drum…dar nu-i nimic!Suntem tot noi…E normal sa ne pierdem…suntem inca mici…inca slabi…vulnerabili…
Adorabil de vulnerabili…
Si totusi cum sa uit acea zi ploioasa in care cantam la deodorantul tau impreuna cu sora ta?
Cum sa iti uit zambetul si golul meu din stomac,cand ti-am inapoiat deodorantul…
Aveam amandoi parul ud.Si eu..poate si tu…am cazut….Nu!Ne-am ridicat…unul pentru celalalt…
Pierduti..pierduti printre milioane de vorbe goale…si priviri pline de inteles…Cine ar fi crezut?
Noi…Noi cei care nu ne puteam desparti…
Sunt pierduta…Ai mintit!Tot ce simt acum e gustul de alcool…Si strang in brate doar o sticla pe jumatate goala…Oglinda ma sperie…
Cum as putea sa-mi privesc chipul,pe care il stiam luminos…Acum nu sunt decat o amestecatura …un corp gol acoperit doar de tricoul tau imbibat in colonia uitata pe noptiera cand ai plecat…
Parul ciufulit ce vrea sa ascunda niste umeri reci,si o fata plansa ,si murdara de machiajul pe care lacrimile l-au intins…
E doliu…E frig…
Nu mai cafea,iubitule…S-au terminat si tigarile…
Nu te duci tu?
…Nu…Ca nu esti aici….
Imi ascund nasul in tricoul tau…Miroase a tine…Si a tigarile tale pe care nu le-am suportat niciodata…
Miroase a noi,a dragoste,a somn…
Usa e descuiata…poti veni oricand…eu te astept…pierduta in trecut si vodka…
Sunt anesteziata…si totusi doare…
E o operatie grea…dar precisa…imi vei fi extirpat din inima…si in fiecare zi cicatricea imi va aminti de tine…
De zambet,de chip,de prostul tau obicei de a ma lua in brate pe neasteptate…
De cum iti simteam pieptul lipit de al meu…de cum ma strangeai brutal in brate si cum te jucai in parul meu…Cum imi sarutai ochii mei „adanci”cum iti place sa le spui..
Unde esti…astept de ceva timp…E greu si doare..
Te astept aici…in tricoul tau,imbratisata de colonia ta si cu parul ciufulit…astept ca eu mereu am fost naiva…si am crezut ca vei fi al meu…doar al meu…
Dar nu!
Tu esti al alteia care poate te iubeste intr-un mod mai sanatos,care nu provoaca dependenta si suferinta…
Pe care tu o strangi in brate la fel ca pe mine…si ii saruti ochii asa cum ii sarutai si pe ai mei…eu …noi…
Ne-am pierdut de atatea ori in cearceafurile tale tesute din sentimente..reci.
Te-am lasat sa faci ce doreai tu din mine si m-ai transformat in ceva ce nimeni,niciodata nu a cunoscut…M-ai schimbat intr- o fiinta umila,tacuta,aspra….
Nu crezi ca e prea mult?
Acum port dragostea ce ti-o port ca pe o cicatrice ce imi acopera complet chipul…
Acumj nu mai sunt buna…Vrei sa redevin persoana pe care ai iubit-o ….candva….
Tu nu iubesti,distrugi!
Asa ca,uita!Nu voi mai fi niciodata acea fata vesela,ce iti aducea primavara in priviri…Imi ceri prea mult…
Un blog 